Problemele dentare la chinchila: malocluzia și semnele timpurii

Răspuns rapid

Dinții chinchilelor nu se periază. Nu există o rutină de igienă dentară la domiciliu pentru chinchile, iar încercarea de a le peria dinții riscă să provoace răni grave la nivelul gurii și să vă rănească și pe dumneavoastră.

Fiecare dinte al unei chinchile crește continuu pe parcursul vieții. Aceștia sunt menținuți la lungimea corectă doar prin măcinarea timp de câteva ore a fânului dur de graminee; nimic altceva nu poate îndeplini acest rol.

• Fânul de graminee la discreție reprezintă întregul plan de îngrijire dentară. Peletele și recompensele nu asigură o uzură corectă a dinților.
• Primul semn al unei afecțiuni dentare nu apare aproape niciodată în cavitatea orală, ci este reprezentat de scăderea în greutate.
• Cântăriți chinchila săptămânal. O tendință de scădere a greutății este cel mai timpuriu semnal de alarmă pe care îl puteți obține.
• Salivația excesivă și bărbia umedă sunt semne tardive, nu timpurii.
• Cea mai mare parte a problemei se află în partea din spate a gurii, unde nu se poate vedea fără un instrument special.

:::danger
Nu introduceți o periuță de dinți, degetul sau orice alt instrument în gura chinchilei.

Cavitatea orală este îngustă, pungile bucale sunt delicate, iar incisivii mușcă puternic și rapid. Nu puteți vedea dinții din spate din exterior, așa că nicio acțiune la domiciliu nu va ajunge la țesutul care contează cu adevărat. O chinchilă suspectă de probleme dentare trebuie examinată de un medic veterinar specializat în animale exotice, folosind un otoscop sau un endoscop, de obicei sub sedare.
:::

Decideți în 60 de secunde

De ce sunt diferiți dinții chinchilelor

Chinchilele au evoluat consumând o vegetație montană dură, abrazivă și cu un aport nutritiv scăzut. Această dietă macină smalțul în mod constant, motiv pentru care dinții au evoluat să crească continuu pentru a compensa uzura.

Toți cei douăzeci de dinți sunt elodonți, ceea ce înseamnă că au rădăcină deschisă și o creștere permanentă. Cei patru incisivi din față sunt vizibili. Cei șaisprezece dinți din spate (măselele) realizează măcinarea propriu-zisă și sunt ascunși privirii.

Uzura are loc doar printr-o mișcare corectă de masticație. Măcinarea fibrelor dure mișcă maxilarul dintr-o parte în alta, ceea ce tocește uniform dinții din spate. Ronțăirea peletelor și a recompenselor mișcă maxilarul în special de sus în jos, ceea ce nu asigură o uzură corespunzătoare.

Când uzura rămâne în urma creșterii, dinții din spate se lungesc. Coroanele dezvoltă vârfuri ascuțite care rănesc limba și obrajii. Rădăcinile cresc în direcția opusă, în osul maxilarului și în sus, spre orbitele ochilor.

Acesta este motivul pentru care o problemă dentară la chinchilă se manifestă adesea printr-un ochi înlăcrimat, o umflătură pe maxilar sau o simplă scădere în greutate, cu mult înainte ca cineva să observe vreo neregulă la nivelul dinților.

Cum arată o cavitate orală sănătoasă și o evoluție normală a greutății

Incisivii vizibili trebuie să fie uniformi, să se întâlnească corect, perechea superioară suprapunându-se ușor peste cea inferioară. Aceștia trebuie să aibă o culoare galbenă până la portocaliu închis. Incisivii palizi sau de un alb cretos reprezintă un aspect ce trebuie menționat medicului veterinar.

Bărbia și blana de sub maxilar trebuie să fie complet uscate. Orice umezeală sau blană lipită reprezintă un semnal de alarmă important.

O chinchilă sănătoasă își petrece o mare parte din timpul activ mâncând fân, cu un zgomot constant și perceptibil de măcinare. Sesiunile lungi și neîntrerupte la suportul de fân sunt exact ceea ce doriți să observați.

Fecalele trebuie să fie abundente, ferme și de dimensiuni constante. O scădere a numărului de crotine este unul dintre cei mai rapizi indicatori ai reducerii consumului de hrană.

Greutatea unui adult ar trebui să fie stabilă de la o săptămână la alta, fiind normale doar mici fluctuații. Tendința generală este cea care contează, nu o singură valoare izolată.

Modificări care impun măsuri imediate

Scăderea greutății la două măsurători săptămânale consecutive.

La o chinchilă adultă, fără modificări de dietă, o tendință de scădere a greutății este un semnal de alarmă major, iar afecțiunile dentare reprezintă una dintre primele cauze ce trebuie excluse.

Consumul de pelete și recompense, dar refuzul fânului.

Fânul necesită cel mai mare efort masticator. O chinchilă cu dureri la nivelul dinților din spate va renunța mai întâi la fân, continuând să mănânce hrană mai moale, motiv pentru care stăpânii raportează adesea un apetit normal.

Apucarea hranei, mestecarea scurtă și apoi scăparea acesteia.

Acest comportament de a începe să mănânce și de a abandona hrana este caracteristic durerii orale, nu lipsei de apetit.

Bărbie umedă sau membre anterioare umede.

Salivația excesivă la chinchile (slobbers) indică faptul că saliva nu este înghițită normal și semnalează probleme dentare avansate.

Fecale reduse sau absente.

Tranzitul intestinal al chinchilei trebuie să fie continuu. Un aport redus de hrană încetinește digestia, iar staza digestivă devine o urgență medicală majoră în mai puțin de 24 de ore.

Rutina care ajută la depistarea timpurie

Ce să nu faceți niciodată

Nu spălați dinții chinchilei, nu aplicați pastă de dinți și nu folosiți produse dentare destinate oamenilor sau câinilor. Niciunul dintre acestea nu este sigur sau util în acest caz.

Nu încercați să tăiați sau să piliți singuri incisivii crescuți excesiv. Tăierea cu cleștele poate fisura dintele pe lungime și poate deschide canalul pulpar, ducând la apariția abceselor. Medicii veterinari folosesc freze speciale în loc de clești tocmai din acest motiv.

Nu hrăniți forțat o chinchilă fără recomandarea medicului veterinar. Riscul de aspirație este major, iar cauza de bază trebuie în continuare tratată.

Nu presupuneți că scurtarea incisivilor a rezolvat problema. Dacă dinții din spate sunt crescuți excesiv, incisivii vor crește din nou strâmb, iar animalul va continua să aibă dureri.

Nu așteptați să vedeți dacă pofta de mâncare își revine de la sine. O chinchilă care nu mai mănâncă se află într-un pericol iminent.

Când să solicitați ajutor

Prezentați-vă la cabinet în aceeași zi în caz de salivație excesivă, bărbie umedă, refuz al fânului, fecale reduse sau absente, o umflătură de-a lungul maxilarului sau un ochi înlăcrimat pe o singură parte.

Programați o consultație în cursul săptămânii în cazul unei tendințe de scădere a greutății, alimentații selective sau dacă animalul scapă în mod repetat hrana din gură.

Apelați la un medic veterinar cu experiență în tratarea mamiferelor mici exotice. O examinare corectă a dinților din spate necesită un otoscop sau un endoscop și, de obicei, sedare; o simplă privire rapidă la dinții din față ai unei chinchile conștiente va omite majoritatea afecțiunilor.

Luați cu dumneavoastră jurnalul de greutate, o descriere a alimentelor pe care chinchila le consumă sau le refuză, marca și tipul de fân și pelete utilizate, precum și fotografii ale oricărei umflături faciale sau secreții oculare. Acest istoric scurtează adesea considerabil timpul necesar pentru diagnosticare.