Sunetele dihorilor: Dooking, sâsâitul și strigătele care indică durere

Răspuns rapid

Dihorii sunt animale comunicative, iar majoritatea sunetelor pe care le scot sunt obișnuite. "Dooking-ul", acel clinchet moale și sacadat, este sunetul unui dihor fericit și entuziasmat în timpul jocului. Este un semn bun, nu o problemă.

Motivul pentru care trebuie să învățați sunetele dihorilor nu este pentru a le identifica pe cele fericite. Este pentru a recunoaște numărul mic de sunete care indică frică, durere sau o urgență medicală, astfel încât să puteți face diferența între un dihor entuziasmat și unul care are cu adevărat probleme.

Un dihor care scoate sunete de tip dooking se mișcă relaxat și țopăie. Sunetul însoțește limbajul corporal, nu îl contrazice.

• Dooking-ul este un clinchet vesel auzit în timpul jocului, explorării și al „dansului de război” al dihorului.
• Sâsâitul este un avertisment sau un sunet de iritare, comun în timpul jocului sau al disputelor dintre dihori.
• Un țipăt sau un scâncet ascuțit este sunetul care contează cel mai mult: de obicei, înseamnă durere, frică bruscă sau o luptă.
• Interpretați sunetul împreună cu limbajul corpului și contextul, niciodată izolat.
• Un dihor care țipă și apoi pare slăbit, amețit sau confuz ar putea trece printr-o urgență medicală, nu printr-un capriciu.

Decizie în 60 de secunde

Sunetele și semnificația lor

Dooking.

Un clinchet rapid, moale, ca un chicotit. Este sunetul clasic de fericire și însoțește mișcările relaxate, țopăitul lateral și limbajul corporal jucăuș. Un dihor care scoate acest sunet se simte bine.

Ciripit și ciripit ușor (warbling).

Versiuni mai blânde de mulțumire sau entuziasm ușor, auzite adesea în timpul jocului liniștit sau când dihorul descoperă ceva interesant.

Sâsâitul.

Un sunet variat care merge de la iritare ușoară la un avertisment ferm. Dihorii sâsâie unii la alții în timpul jocului dur, când sunt speriați sau când vor să fie lăsați în pace. Singur, în timpul jocului, nu este un motiv de alarmă. Sâsâitul care continuă să crească între doi dihori, cu blana zburlită și unul dintre ei încercând să scape, este un semnal pentru a interveni.

Scâncetul sau plânsul.

Un sunet mai liniștit și neliniștit. Poate însemna frustrare, stres ușor sau disconfort. Merită notat, mai ales dacă este nou sau repetat.

Țipătul sau urletul.

Sunetul care contează cel mai mult. Un țipăt puternic și ascuțit este un apel de suferință de mare intensitate. De obicei, înseamnă durere bruscă, o spaimă reală sau o luptă. Un dihor tânăr poate scoate sunete stridente în timpul jocului, dar un țipăt al unui adult, apărut din senin, necesită toată atenția dumneavoastră.

Oferiți unui dihor plictisit activități reale. O mare parte din ceea ce pare agitație dispare odată ce dihorul are destule lucruri de făcut.

De ce sunetele de suferință sunt mai importante la dihori

Dihorii sunt stoici. La fel ca multe animale care sunt pradă în natură, ei își maschează slăbiciunea, iar un dihor poate fi grav bolnav în timp ce continuă să se miște prin cușcă. Tocmai de aceea un sunet de durere are o greutate atât de mare: este adesea primul lucru pe care îl observă proprietarul.

Două probleme interne, în special, se pot manifesta printr-un strigăt brusc sau vocalizări neobișnuite.

Insulinomul este o tumoră pancreatică comună la dihorii de vârstă medie și înaintați. Aceasta duce la scăderea glicemiei, iar un episod hipoglicemic poate arăta ca un dihor care privește în gol, salivează, își atinge gura cu lăbuțele, scoate sunete, devine slăbit în picioarele din spate sau se prăbușește. Un dihor care vocalizează și apoi pare amețit sau instabil trebuie văzut de un medic în aceeași zi.

Durerea cauzată de o leziune ascunsă, un obiect înghițit care provoacă un blocaj sau probleme dentare se poate manifesta, de asemenea, printr-un scâncet atunci când dihorul se mișcă într-un anumit fel sau este atins într-o zonă sensibilă.

Acest lucru nu înseamnă că orice scâncet este o urgență. Înseamnă că un strigăt însoțit de orice schimbare în aspectul sau mișcarea dihorului nu este ceva ce trebuie ignorat.

Cum arată un dihor fericit și sănătos

Un dihor mulțumit se mișcă relaxat, sare în dansul specific de război, scoate sunete de tip dooking și cade într-un somn adânc, „fără oase”, între reprizele de activitate.

Mănâncă și bea normal, folosește litiera ca de obicei și vine să vă investigheze în loc să se retragă.

Sunetele se potrivesc cu starea generală. Dooking-ul și sâsâitul apar în timpul jocului; dihorul revine la normal imediat după aceea.

Ochii strălucitori, blana netedă și mișcările ușoare sunt standardul. Judecați fiecare sunet în raport cu acesta.

Schimbări care necesită acțiune imediată

Un țipăt urmat de slăbiciune, amețeală, salivare sau privire fixă.

Acest tipar indică o criză de glicemie scăzută sau un alt eveniment medical și necesită îngrijire în aceeași zi.

Un strigăt atunci când atingeți sau ridicați o anumită parte a corpului.

Durere localizată. Ceva este dureros acolo și trebuie examinat.

Scâncet repetat, nou, însoțit de o postură ghemuită.

O postură defensivă cu sunete neobișnuite înseamnă adesea durere abdominală, care poate semnala un blocaj la o specie cunoscută pentru înghițirea cauciucului sau a spumei.

Orice sunet de suferință însoțit de refuzul hranei, vărsături sau o scădere a energiei.

Combinația este mai semnificativă decât orice semn individual și transformă situația din „monitorizare” în „căutare de ajutor”.

Rutina care detectează problemele din timp

Scopul învățării sunetelor normale este acela de a face sunetele anormale evidente. Un obicei zilnic scurt face cea mai mare parte a muncii.

Ce să nu faceți niciodată

Nu presupuneți că fiecare scâncet este doar dramă. La o specie stoică, un strigăt real de durere este ușor de ignorat și costisitor de neglijat.

Nu ignorați un țipăt care vine la pachet cu slăbiciune sau colaps. Acea combinație este o urgență medicală până când un veterinar spune altceva.

Nu separați o luptă între dihori cu mâinile goale. Distrageți-le atenția cu o bătaie din palme sau un prosop și separați-i în siguranță pentru a evita o mușcătură redirecționată.

Nu folosiți pulverizatoare cu apă sau strigăte pentru a opri sâsâitul. Acestea învață frica, nu calmul.

Când să cereți ajutor

Contactați un veterinar cu experiență în dihori în aceeași zi dacă un strigăt este însoțit de slăbiciune, amețeală, salivare, privire fixă, colaps sau o postură ghemuită și defensivă.

Căutați ajutor prompt pentru orice sunet de suferință asociat cu refuzul hranei, vărsături sau o scădere clară a energiei.

Programați un control de rutină dacă un dihor în vârstă dezvoltă un nou tipar de vocalizare, chiar dacă în rest pare bine, deoarece momentul tratabil pentru afecțiuni precum insulinomul este cel timpuriu.

Un dihor care se joacă intens, scoate sunete de tip dooking și apoi doarme atât de adânc vă transmite că se simte bine.