Etichetele hranei pentru dihori: ce ascunde tabelul, în funcție de vârstă

Răspuns rapid

Bolul îți spune mai puține lucruri decât ambalajul. Un dihor poate mânca o hrană cu entuziasm timp de un an și totuși să fie afectat lent de aceasta.

O etichetă a hranei pentru dihori trebuie citită diferit față de cea pentru câini sau pisici, deoarece un dihor nu poate compensa o dietă proastă. Hrana trece prin dihor în câteva ore, acesta nu are un cecum funcțional și nici o floră intestinală de fermentație notabilă, așa că tot ceea ce nu poate digera rapid pur și simplu trece prin organism sau formează tipul greșit de deșeuri.

Aceasta înseamnă că două cifre de pe ambalaj contează mai puțin decât o întrebare la care ambalajul nu răspunde niciodată direct: cât de mult din această proteină provine de la un animal și cât de mult provine dintr-o plantă care pretinde a fi un animal.

• Citește mai întâi lista de ingrediente și apoi tabelul de analiză. Analiza poate fi umflată cu proteine vegetale pe care un dihor nu le poate folosi.
• Caută ingrediente animale nominalizate în primele poziții și cuvântul „făină” ca semn al unei surse de proteine deshidratate și concentrate.
• Estimează carbohidrații pe care eticheta nu îi tipărește, scăzând tot ceea ce eticheta tipărește din 100.
• Fibrele, cenușa și proteinele vegetale împing un dihor mascul către cristale urinare, iar un dihor mascul cu blocaj moare fără intervenție chirurgicală de urgență.
• Vârsta schimbă cantitatea și textura mult mai mult decât schimbă formula. Proteinele din hrana dihorilor seniori nu ar trebui reduse.

:::danger
Un dihor mascul care se screme în litieră și nu elimină nimic reprezintă o urgență chirurgicală, nu o problemă de constipație.

Dietele bogate în proteine vegetale cresc pH-ul urinei, iar cristalele de struvit se formează în urina alcalină. Un dihor mascul are o uretra îngustă, curbată, care conține un os, astfel încât cristalele pe care o femelă le-ar elimina formează un dop pe care el nu îl poate trece. Decesul din cauza rupturii vezicii urinare sau a insuficienței renale urmează în aproximativ o zi. Dacă dihorul tău se ghemuiește în mod repetat, plânge sau produce doar picături ori sânge, mergi imediat la un medic veterinar de urgență și ia punga de hrană cu tine.
:::

Decide în 60 de secunde

De ce un dihor nu poate ierta o etichetă proastă

Dihorul domestic este un carnivor obligat cu un tract digestiv construit pentru prada mică întreagă. Este scurt, simplu și rapid.

Nu există cecum unde fibrele ar putea fi fermentate în energie utilizabilă, iar populația bacteriană care ar face această muncă la un iepure sau un cal nu este prezentă în nicio cantitate utilă. Fibrele la dihor sunt un balast inert care sosește și pleacă.

Timpul de tranzit se măsoară în câteva ore. Un câine poate reține o masă suficient de mult timp pentru ca proteinele greu digerabile să fie descompuse. Un dihor nu poate. Orice are nevoie de o înmuiere lungă în intestin este pierdut, împreună cu caloriile și aminoacizii pe care îi conținea.

Acea viteză este, de asemenea, motivul pentru care un dihor mănâncă multe mese mici pe zi în loc de una sau două mari și de ce un bol gol timp de o jumătate de zi contează mai mult la un dihor decât la un câine.

Urmează două consecințe și ambele sunt probleme de etichetă.

Un dihor are nevoie ca o proporție mare din calorii să provină din proteine și grăsimi animale. Grăsimea este sursa de energie pe care o folosește eficient. Carbohidrații nu.

Un dihor are nevoie ca proteinele sale să fie foarte digerabile și de origine animală. Proteinele vegetale trec prin organism parțial utilizate, iar ceea ce este absorbit este metabolizat într-un mod care alcalinizează urina.

Tabelul de analiză, linie cu linie

Panoul este numit analiză garantată în unele regiuni și constituienți analitici în altele. Liniile sunt aceleași și fiecare ascunde ceva.

Proteină brută

Aceasta este o măsurătoare a azotului înmulțită cu un factor de conversie. Nu poate spune diferența dintre pui și izolatul proteic din mazăre și nu poate spune diferența dintre o proteină digerabilă și una nedigerabilă.

O hrană poate imprima o cifră ridicată de proteine și totuși să priveze un dihor de aminoacizii de care are nevoie, deoarece proteinele vegetale sunt sărace în aminoacizi cu sulf și taurină de care depinde un carnivor.

Tratează acest număr ca fiind lipsit de sens până când ai citit lista de ingrediente. Atunci devine util.

Grăsime brută

Pentru un dihor, aceasta este linia principală de energie, iar grăsimea animală este forma pe care o folosește cel mai bine. Grăsimea de pui și uleiul de somon sunt intrări utile. Un vag „ulei vegetal” nu este, iar o cifră de grăsimi foarte scăzută înseamnă de obicei că caloriile au fost completate cu amidon.

Fibră brută

Un dihor nu obține practic nicio energie din fibre. O cifră ridicată înseamnă că o mare parte din pungă trece direct prin el, ceea ce se vede sub formă de fecale moi, mari, prost formate și ca un dihor care mănâncă constant fără a câștiga condiție fizică.

Cenușă

Cenușa este reziduul mineral rămas după ardere. Contează deoarece mineralele, în special magneziul și fosfatul, sunt materia primă pentru cristalele de struvit. O cifră de cenușă ridicată cu o listă de ingrediente bogată în plante este combinația care umple vezica urinară a unui dihor mascul cu nisip.

Umiditate

Linia care face imposibilă compararea dacă nu o corectezi. O hrană uscată și o hrană umedă nu pot fi comparate până când ambele nu sunt convertite pe o bază de substanță uscată.

Forma și duritatea boabelor contează la fel de mult ca analiza. Piesele mici și dense pe care un dihor trebuie să le mestece fac mai mult pentru dinți decât cele mari și moi pe care le înghite întregi.

Calcularea carbohidraților pe care eticheta nu îi va tipări

Nicio etichetă a hranei pentru animale nu tipărește carbohidrații. Îi poți estima, iar pentru un dihor aceasta este cea mai utilă cifră pe care o poți calcula la raft.

Adună proteinele, grăsimile, fibrele, umiditatea și cenușa tipărite. Scade acel total din 100. Ceea ce rămâne este, în linii mari, carbohidratul digerabil, numit uneori extract lipsit de azot.

Dacă eticheta omite cifra cenușii, estimarea devine mai brută, iar o pungă care omite cenușa la o specie unde mineralele provoacă boli urinare îți spune ceva despre producător.

Scopul calculului nu este numărul exact. Este comparația. Fă acest lucru pentru trei pungi de pe raft și cea bogată în plante devine evidentă imediat, indiferent de ce susține partea din față a ambalajului.

Citirea listei de ingrediente, unde se află adevărul

Ingredientele sunt listate în ordine descrescătoare după greutate, așa cum au intrat în malaxor, înainte de gătire. Acest singur fapt creează majoritatea etichetelor înșelătoare din această categorie.

Carne proaspătă versus făină de carne

Puiul proaspăt este în cea mai mare parte apă. Odată ce hrana este coaptă și acea apă a dispărut, un ingredient care a fost listat primul poate fi un contributor minor la hrana finită. O făină nominalizată, cum ar fi făina de pui, este deja deshidratată, deci poziția sa listată reflectă aproximativ poziția sa în produsul finit.

O listă care începe cu o făină nominalizată nu este o hrană mai ieftină. Este adesea una mai onestă.

Nominalizat versus generic

„Făina de pui” îți spune specia. „Făina de pasăre”, „făina de carne” și „derivatele animale” nu spun, ceea ce înseamnă că compoziția se poate schimba între loturi pe măsură ce prețurile mărfurilor se modifică. Pentru un dihor cu un istoric de intoleranță alimentară, această variabilitate contează.

Fragmentarea ingredientelor

Atenție la aceeași plantă care apare sub mai multe forme: mazăre, proteine din mazăre, făină de mazăre, fibre de mazăre și amidon de mazăre listate separat. Fiecare intrare este suficient de mică pentru a sta sub carne, dar adunate pot cântări mai mult decât aceasta. Acesta este cel mai comun mod în care o hrană pentru dihori care pare acceptabilă se dovedește a fi bazată pe plante.

Capcana produselor fără cereale

Produsele fără cereale sunt o categorie de marketing, nu una nutrițională. Eliminarea grâului și înlocuirea lui cu cartofi, tapioca sau linte lasă o hrană bogată în amidon cu o etichetă diferită. Pentru un dihor, amidonul este problema, nu cerealele.

Ce ar trebui să fie acolo

Caută proteine animale nominalizate sus pe listă, o grăsime animală nominalizată și taurină adăugată. Taurina este inclusă în mod obișnuit în dietele carnivorelor deoarece acestea au o capacitate limitată de a o sintetiza din alți aminoacizi, iar dietele sărace în țesuturi animale sunt cele care au deficit.

Vârstă cu vârstă

Formula se schimbă mai puțin odată cu vârsta decât sugerează marketingul. Ceea ce se schimbă cu adevărat este cantitatea, textura și aspectele pe care le urmărești.

Puii, de la înțărcare până la sfârșitul primului an

Creșterea este rapidă, iar apetitul este mare. Hrănește-i cu o formulă de calitate superioară pentru dihori sau pui de pisică, la discreție, deoarece un pui în creștere care golește bolul și așteaptă câteva ore pierde teren.

Aceasta este, de asemenea, fereastra care decide ce va mânca dihorul tău ca adult. Dihorii își formează o preferință puternică pentru textura și mirosul a ceea ce mănâncă când sunt tineri, iar un adult care a cunoscut doar o singură hrană poate refuza sincer să mănânce altceva în loc să accepte o schimbare. Introdu două sau trei alimente acceptabile devreme, în același bol sau alăturate, astfel încât să nu fii prins mai târziu când un brand este întrerupt sau este nevoie de o dietă medicală.

Adulții

Formula rămâne aceeași. Cantitatea este stabilită de condiția corporală, nu de tabelul de hrănire, deoarece tabelul este o medie a populației, iar dihorul tău nu este o medie.

Palpează coastele și coloana săptămânal. Ar trebui să simți coastele ușor sub un strat subțire de grăsime, iar talia ar trebui să fie vizibilă de sus când dihorul stă nemișcat. Cântărește lunar pe un cântar de bucătărie și notează. Oscilațiile sezoniere de greutate sunt normale la dihori, cu greutate câștigată toamna și pierdută primăvara, iar acest ciclu normal este motivul pentru care greutatea singură este o alarmă slabă, iar condiția corporală plus apetitul sunt mai bune.

Dihorii seniori

Nu reduce proteinele. Ideea că animalele mai în vârstă au nevoie de proteine restricționate pentru a proteja rinichii a fost extrapolată de la alte specii și alte boli, iar la un dihor aceasta produce pierderea masei musculare fără a proteja nimic.

Ceea ce se schimbă cu adevărat odată cu vârsta este uzura dentară și confortul. Un dihor mai în vârstă cu dinți sau gingii dureroase mănâncă mai puțină hrană uscată, își pierde condiția și arată ca o problemă de refuz al hranei când este o problemă dentară. Înmuierea hranei pentru a o face moale sau trecerea la o dietă moale sau umedă este un răspuns rezonabil odată ce un medic veterinar s-a uitat în gură.

Dihori cu insulinom

Insulinomul este o tumoare a celulelor care produc insulină și este comună la dihorii de companie. La aceste animale, zaharurile și amidonul digerat rapid provoacă o creștere a insulinei din tumoare, iar glucoza din sânge se prăbușește apoi.

Acest lucru face ca citirea etichetelor să fie o sarcină clinică, nu o preferință. Evită toate zaharurile, siropurile, fructele, mierea, pastele de malț și recompensele pe bază de stafide și alege cea mai mică hrană în carbohidrați pe care dihorul tău o va accepta. Mesele mici și frecvente sunt mai sigure decât una mare.

Umed, crud și liofilizat, făcute comparabile

Cântărirea a ceea ce intră cu adevărat în bol este singura modalitate de a cunoaște cantitatea administrată. Un tabel de hrănire de pe o pungă este o medie pentru multe animale, nu o măsurătoare a celui tău.

Nu poți compara o hrană uscată cu umiditate scăzută cu o hrană umedă cu umiditate ridicată citind panourile unul lângă altul. Convertește ambele pe o bază de substanță uscată mai întâi.

Împarte nutrientul tipărit la fracția de substanță uscată, unde substanța uscată este 100 minus procentul de umiditate. O hrană cu 10 la sută umiditate are 90 la sută substanță uscată, deci o proteină tipărită de 36 la sută devine 40 la sută pe o bază de substanță uscată. Fă același lucru pentru hrana umedă și comparația devine corectă.

Hrănirea crudă și cu pradă întreagă este o disciplină diferită, cu propriile cerințe de siguranță, iar o dietă crudă amestecată acasă nu are nicio etichetă de citit, ceea ce transferă întreaga povară a obținerii proporțiilor corecte de calciu, fosfor și organe asupra ta.

Alimentele liofilizate și uscate la aer stau între cele două. Se citesc ca alimentele uscate pe panou, dar au adesea o listă de ingrediente mult mai scurtă și mai bazată pe animale.

Cum arată o etichetă proastă la dihor

Etichetele au nevoie de săptămâni până la luni pentru a-și arăta efectele. Acestea sunt semnalele, în ordinea aproximativă în care apar.

Schimbările scaunului mai întâi. Fecalele moi, voluminoase, prost formate sau asemănătoare semințelor indică un conținut nedigerabil. Fecalele verzi cu mucus sunt un semn de iritație intestinală și au nevoie de un medic veterinar, nu de o schimbare a hranei.

Blana urmează. O blană ternă, rară sau grasă care nu se îmbunătățește odată cu năpârlirea sezonieră reflectă adesea o calitate inadecvată a grăsimilor animale sau a proteinelor.

Apoi condiția fizică. Un dihor care mănâncă constant și totuși pierde masă musculară peste coloană nu primește proteine utilizabile sau nu absoarbe ceea ce primește.

Apoi tractul urinar. Scremetul, sângele, micțiunile frecvente și mici sau un depozit nisipos în litieră. La masculi acesta este punctul în care dieta devine o urgență.

Tartrul dentar se acumulează în liniște pe alimentele moi sau lipicioase și este ușor de ignorat până când respirația se schimbă.

Rutina care prinde problemele alimentare devreme

Ce să nu faci niciodată

Nu hrăni un dihor cu hrană pentru câini. Hrana pentru câini este construită în jurul unui omnivor tolerant la plante și este prea săracă în proteine animale și prea bogată în carbohidrați.

Nu hrăni cu hrană pentru iepuri, porcușori de Guineea sau alte animale mici generice, indiferent de modul în care eticheta de la raft le grupează. Acestea sunt diete de erbivore și nu vor susține un carnivor.

Nu da paste zaharoase, recompense de malț, stafide sau fructe ca recompensă de rutină. Acesta este exact stimulul care destabilizează un dihor cu insulinom, iar insulinomul nu este întotdeauna diagnosticat înainte de a începe.

Nu reduce proteinele la un dihor mai în vârstă pentru a proteja rinichii. Dacă există o boală renală diagnosticată, deciziile dietetice aparțin unui medic veterinar care a văzut analizele de sânge, iar fosforul contează de obicei mai mult decât proteina.

Nu judeca hrana după poza de pe fața pungii. Informația reglementată este pe spate.

Nu lăsa un dihor cu un bol gol pentru perioade lungi. Timpul lor de tranzit îi face să nu poată posti, iar pierderea apetitului la un dihor este ea însăși un semn de urgență.

Când să obții ajutor

Un dihor în condiție bună după masă are o blană netedă, coaste ușor de simțit și se liniștește în loc să caute mai multă hrană.

Mergi imediat la un medic veterinar de urgență dacă un dihor se screme să urineze, produce doar picături, plânge în timp ce se ghemuiește sau dacă abdomenul se simte tensionat și dureros.

Contactează un medic veterinar cu experiență în dihori în aceeași zi pentru vărsături repetate, fecale negre și lipicioase, pierderea bruscă a apetitului, slăbiciune în partea posterioară sau orice episod de colaps sau privire fixă după masă, care pot indica o criză de insulinom.

Programează o vizită de rutină pentru pierderea graduală în greutate, scaun moale persistent, o blană care nu se recuperează sau tartru dentar și respirație urât mirositoare.

Adu punga de hrană la fiecare dintre acele vizite. Dieta este o variabilă pe care veterinarul nu o poate reconstrui din memorie, iar panoul de pe spate răspunde la întrebări pe care o descriere a numelui brandului nu le poate oferi.